LEONIDA LARI, Gheorghe Apetroae - SIBIU
RECVIEM
Literatura, Leonida Lari, Recviem,
Gheorghe Apetroae Sibiu
RECVIEM
N-ai fost o oarecare,
fiinţă din eter …
ai fost o stea moldavă
şi-ai strălucit pe cer
comoară de iubire,
azi flacără-n Eden!...
Nimicul te recheamă
la lumea dinspre ieri,
pe- oceanul lui de umbre,
lumina altui ţărm …
Din capătul puterii
vin nori , neant, mult frig
ce-ți poartă groaza morţii
în cei ce te-au iubit
și-n mările de lacrimi-
cerul, la al tău asfinţit !…
Durerea despărţirii
şi ultimul sărut
ţi-aducă nemurirea
în somnul tău profund ...
o lume dinspre ieri -
te poarte în lumina
albastrelor cărări!...
Neliniştea speranţei
ţi-o ştim şi-acum în trup -
trecut spre groapa rece
deschisă în al tău Cuvânt -
de un vânt ce-ţi portă dorul
de-o ţară-n basarab pământ!....
De cruci , nedespărţiţi,
vom sta să te-mplinim...
În raza stelei tale,
din zodii îţi venim
să te găsim în cerul
misterelor de-acum
şi-n glasu-ţi de Unire,
celestă în genuni !...
În sorţii lumii tale rămâi
fiinţă vie in eter,
Tu, stelă luminoasă,
scump briliant de cer,
scump briliant de cer,
maternei Basarabii,
să-i străluceşti etern! …
să-i străluceşti etern! …
Sibiu, 13 decembrie, 2011
…
Sibiu, 13 decembrie, 2011
Holla, hai sa strangem randurile bloggerilor sibieni, sa ne cunoastem si noi si poate reusim sa miscam impreuna muntii din loc. De fapt nu, ca nu ne deranjeaza muntii cu nimic. Dar poate bem o bere la vreun blogmeet :)
RăspundețiȘtergereCe zici, te intereseaza pentru inceput asta: http://cemerita.ro/medias-blog-awards-ajunge-si-la-sibiu/ ?
Tudor
RăspundețiȘtergere...
Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu cu 3 minute în urmă
Suntem un singur trup cu genom unic, românesc, sau mai bine spus, dacic, de o spaţialitate lingvistică plămădit şi durat istoric din interacţiile factoriale fizico-geografice cu umanul. Cu siguranţă, să ne gândim că numai providenţa ne cunoaşte 'elul, ne conduce lupta de unitate a neamului, ne decide destinul national unitar şi numai aceasta ni-l va transcende , aşa cum trebuie, noilor generaţii... Gheorghe Apetroae Sibiu
RăspundețiȘtergereLITERATURA, volumul „ FULGERÂND TĂCEREA”,ciclul
„TEMPLE ÎN ZORI”, Gheorghe Apetroae Sibiu
DOR DE VEŞNICII
Azurul boraciu l-ai acoperit cu roze -
ziua ta cu văl de sărutări parfumate,
iar în munţi, pe liniştea serilor,
în corul erelor ajuns, cu Chaterton
şi cu muzele lui ai învăţat
din flaut să cânţi, alături de izvoare,
cu multă iubire, lui Thetys ...!
... ardeai în inima ei, necuprinsu-i marin:
sângele neînceput din silicea recifului
era un alt cuvânt sfinţit cu armonii:
sonanţele fericirii în game de cer auzite… .
Furtunile de atunci le-ai alungat,
destrămându-le: timp al tău - netimp
pe albastra celestină pădure ;
iar Soarele, în travertin, l-ai dezbrăcat
uşor, ca pe un copil, visând de început,
cu privirea-i de corindon zâmbind,
l-ai învelit în linţoliul tău de... neguri…
Ai strâns în braţe mereu lazurul zării
dar şi mijlocul cerului axiniu
din nopţile cu evantaie selene...
mereu în plutirea nisipului - stelelor
vibrezi sideral, arzând în recele adânc...,
uşurinţa în zbor ai luat-o, de atunci,
de la păsările cu aripi de flăcări…!
Tu, nicicând nu ai abătut naiadele -
surorile tale, de la noile izvodiri:
pâraiele repezi, în jasp, sfen şi crisoberil,
le-ai condus în cântec printre stânci
le-ai slobozit fulgerate de cer
în dorul tău aprins de veşnicii - cu ele să cânţi
de atunci, melodii de pe portative de stele….
Literatura: Filosofia din cuvânt; G.A.S..
RăspundețiȘtergereFILOSOFIA DIN CUVÂNT
Gheorghe Apetroae Sibiu
În lumea–n care-mpărăţeai
şi n-au pătruns de-atunci
nici zeii cerului cu semnele
milericii lumini,
un verde încâlcit, ţipând
o umbră-n albăstrimi,
îţi defăimează - nmiresmat
de flori, culcuşu-n cer,
cuvântul în cuvânt, acum...!
Frumos - virgin atunci,
vestind în fire-ţi marile simţiri-
vulcanice adânci trăiri,
azi nu mai eşti decât
un pat de frunze ruginii
pălite-n adieri de o şoptire
tremurândă - a astrei, din iubire...!
Zbârcirile adânci, olive-n carnalit,
nu ţi le-arată încă firea, feţii,
dar, deşi ţi-i timpu-n voia lui,
mai volatil, de azi, de ieri, calvar...
profitul tău e-n al lor schimb,
un rest de cheltuit pe vânt
şi cer, pe vise şi pe stele,
pe alte ne-ncepute sfinte vreri!…
E mult nimic în Tot,
în ce - ai turnat în El, în jur:
ţărânei, bronzul să i-l vezi,
tăcerea să- i admiri
şi -nsufleţirea-I să i- o crezi
statuia marmoree-
a sinelui în El zburând
tenebre-n marele lazur !..
Cu ploile prea lungi şi reci,
prea des, prea mult o speli acum,
ca arderea în simţ să-i stingi,
tot focul să i-l pierzi…!
te joci străin desculţ pe cer,
mai lesne- acum, în blugi..!
şi-n rodul copt în travertin
pe vatra altuia-i frămânţi
pe buze zâmbet proaspăt -
greu balsam de crini,
şi gândul tot mai desfrânat,
barbar pătruns în templul de cuvânt !…
că treci prin trecere de braţ
de-atunci cu stelele pe lunci;
dezgheţi bulboana cerului,
ca să o scurgi şi să cobori cu ea
în râul gândului căinţa ta,
păcatele de raze lesne să le speli...
Te-ncercuiesc năluci, cu ele
să te urci, să-i treci Ofeliei
pe alte valuri alt, cuvântul...,
cu paza ei în sinele-ţi petreci…
să te împaci cu ce-ai iubit -
în semnele din norul cel ascuns -
în fin linţoliu de stibin -,
apusul..., mai lesne-l descifrezi ..!
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Un Nou Crăciun şi un Nou An, 2017, fără regretatul scriitor şi mare patriot roman, Leonida Lari...Cu regret şi spre a sa memorie...
RăspundețiȘtergereSâmbătă, 24 decembrie 2016
Literatura, colind şi harismă, gheorghe apetroae, sibiu
COLIND
Aici albite-s zilele în frumuseţi
de datinii
cât Vifleemu-n flori de
chiparos;
găsim eros în ASTRA
TRANSILVANĂ,
colind: urmaşii locului din
care-au fost …
Lumina cea mai caldă arde-n
candeli
cu clopoţei şi voci trandafirii;
prin tot regatul ASTREI paşte
Mielul:
credinţa cerului în stea la Beit-
Sahur …
Ne sunt frumoşi şi tot mai crişti
copiii:
brazi argintii pe zăpezite bolţi …
cuvântul s-a împodobit cu sânge-cântec:
colind de serafimi la naşterea-n
Hristos. „Foaia Poporului”, nr. 11 – 12, 1995
HARISMA
Pe sub bolţile aurite
cu zorii din " Lumină",
în Iisus să ajung,
cu smerenie păşesc
în glasul de crez
al clopotelor sfinte;
de graţie, mă închin
şi Cerul slăvesc …
Duhul ,în Duh, pogorât,
mă înalţă-n Treime
într-un miracol divin
de iubire, ne-stins;
reverberează-n altar
lumini inefabile,
smulg din glasul razelor
nemurirea sfântă în sine
şi un suflet, din vis …
Din Pacea creştină
înfloreşte o inimă;
irump nădejdi
pentru o Lume-n Iisus
cu adevărul Crucii,
care se revarsă
"Lumina"în lumină,
aapus peste Apus …
Prealargul albastru,
Mântuitorul coboară
În-Dumnezeit în trup,
celest prin Cu-vânt;
mărturişeşti crezul
în Iisus, Mariei
şi o Naştere a Cerului
prin Ea, pe pământ …
Poem cuprins în ciclul " Porunca iubirii", din volumul de versuri" Depăşirea trecerii",
Editura " FIATLUX", Bucureşti, anul 2000
RăspundețiȘtergereGHORGHE APETROAE ~ CÂNTECUL LUI CRISTOPHER COLUMBUS (16)
MIT DE VINDECARE
El pentru tine-a suferit
prinţesa cerului lazur…
în tine-i nobilul său ritm…,
Felippa, în al tău surâs,
din mari nelinişti renăscut,
cu saţ de-a reveni-n cuvânt,
porti firea magică-a iubirii... !
Că soare, tu, fiind oricând
zăpezile i le-ai sortit,
oriunde i-au căzut, topirii…!
de braț, în dans, îl porți acum,
spre-a-i vindeca cu vraja ta,
pe rând, răcelile ursite… !
Tu, vuietul de mare-n sine,
în strune vii de violină
cu note de voinţă-i cânţi ,
tot cerul vieții să-i încânți… !
Tu eşti mireasă, zilei, chip
şi zână în privire - absenţă
în trupu-ți cu fiori, prezenţă,
mari, cețile, le-ai fugărit…
acum în cerul olivin l-ascunzi,
prin tainicul tremol, zburând
un înger în apus și-n mit…,
…. o zare-i-ai aprins, albastră!...
G.A.S.